Pierdut-am drumul către tine
tot căutându-te în van.
Aceleaşi nopţi când somn nu vine
mai pribegesc spre alt liman.
Se schimbă lacrimile-n sare,
se zbate gândul în pelin;
culorile-amurgesc în mare
când adevărul nu-i în vin.
Pecetluiesc corăbii visul,
catarge se întind la cer
nebănuind că paradisul
i-ascuns în lacrima ce-ţi cer.
Sărută vântul răni de dor
spre-albastre zări iar alergând.
Pe buze macii roşii mor
între tăcere şi... cuvant.
Lelia Mossora - Intre tacere si...cuvant
Un comentariu:
hehe, ai dat de gustul dnei mossora!
Trimiteți un comentariu