Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Nichita Stanescu - Poveste sentimentala
că poţi învinge doar atunci
când renunţând la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.
Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă...
Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut...
În ţara fără de oglinzi,
"care îţi va mai fi chipul?",
te vei întreba atunci
încă o dată şi vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine...
Ce vei avea de pierdut,
când căutarea va fi
singura realitate posibilă?
Care este drumul,
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă?...
Unde să ajungă,
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este câştigătorul?
Ce competiţie este mai de temut
decât aceea în care tu
eşti singurul concurent îndârjit?
Dar cum mai poţi lupta
când adversarul poartă,
drept amuletă,
doar chipul tău?
"Alungă toate speranţele", ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere,
pentru cel care a ajuns?...
Elena Liliana Popescu - Spune-mi
Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.
Octavian Paler - Definitia unui strigat
Adevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
Nichita Stanescu - Fel de sfarsit
Pe spatele aripei este notat
Mai mult ca perfectul
Zborului.
Pe spatele peştelui e desenat
Înotul viitorului.
Acolo unde credeam că se termină,
Lucrurile revin asupra lor;
Faţa văzută e doar o ciornă.
De ce să fim pesimişti
În legătură cu stingerea ochilor?
Pe spatele lor
Natura şi-a notat
O idee şi mai îndrăzneaţă
Despre orbire.
Marin Sorescu - Mai mult ca perfectul
Caut, nu stiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecata
e fruntea menita-naltarilor altadata!
Caut, nu stiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâsnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate si-nvinse.
Caut, nu stiu ce caut. Caut
o ora mare ramasa în mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort o urma de gura.
Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsa pe care-o tot laud.
Lucian Blaga - Lumina De Ieri
