Este-n noi o spaimã care ne doboarã
Bate vânt din lucruri,poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioarã.
Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins
Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul,
Gloria cãrutii – glorie pe roti.
Ochelari de piele mãrginind ospãtul
Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunati în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasã poate fi oricare -
In singurãtate alergãm perechi.
Mircea Dinescu
4 comentarii:
am o mica curiozitate. Daca acum natura e verde si poti posta fotografii cate vrei, ca tot gasesti ceva verde in ele, la toamna si la iarna sa nu-mi spui ca blogul intra in somaj tehnic!/:)
Imi fac de pe-acum provizii de verde :D.
ok:D m-am mai linistit;)) multa bafta la vanatoarea de ...verde!
fara cuvintele
frumos
Trimiteți un comentariu