Fratie

Sfarsit de mai

Razboinic

Solitar

Contopire

Astazi !

Amalgam

Deznadejde

Ruga

Detasare

Clipa, desfa-ti aripile!

Clipă, desfă-ţi aripile tale bogate;

mările se clatină departe,undeva un curs de râu s-abate,

oamenii se nasc, oamenii s-acopăr cu moarte…

Şi tu, nesigur,îndepărtat anotimp…

Nouri şi soare şi iarăşi nouri adânci,

ca şi când pe rând se descopăr frunţi gânditoare,

toate se-ntunecă, se luminează pe rând,

până ce luna loveşte umbrele toate;

iată mormintele, ţărmul scânteie gol,

şi-n casa de piatră fântânile cântă culcate,

dulce răsună brăţarile, părul domol.

Magda Isanos - Clipa, desfa-ti aripile

Sa spunem...magie

Plans

Deriva

Dia

Senin

Picaturi de ...verde

Cautare

A incerca

Stabilitate

Noul din vechi

Aripi

Sfidare

Ofranda

Vis vegetal

Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta,te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi intreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri.Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care,ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis,de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară,să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele,cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca,zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si,cine ştie,poate că într-o seară
de primăvară,când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea,sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă,şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă,aş începe să zâmbesc.

Magda Isanos - Vis vegetal

Atractie

Iarba treaza

Cu urechea la pământ

Lunecând l-ascult prin foi

Lungi, de cârji de popuşoi.

Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-aşternute

Giulgii moi, ca de hârtie,

Şoapta cum îi întârzie

Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate

Le-aş zvârli vârtej în foc.

Vrea un singur pai, în loc

De unelte-ncrucişate.

Dintr-o strună de o sfoară

Voi să mă căznesc să scot

Geamătul şi-aleanul tot,

Pâcla grea şi ceaţa rară.

Treceţi toate pe o coardă,

Iarbă trează, floare moartă.

Tudor Arghezi -Iarba treaza

Gand bun

Primavara

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte – ce-nseamnă?
A iubi – de ce ţi-e teamă
printre flori şi-n mare iarbă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.

Lucian Blaga - Primavara

Descatusarea

Suflete stinghere

Dorintele

Orasul