Suflet de piatra

Fel de sfarsit

Adevarata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.



Nichita Stanescu - Fel de sfarsit

Mai mult ca perfectul

Pe spatele aripei este notat
Mai mult ca perfectul 
Zborului. 

Pe spatele peştelui e desenat
Înotul viitorului. 

Acolo unde credeam că se termină, 
Lucrurile revin asupra lor; 
Faţa văzută e doar o ciornă. 
De ce să fim pesimişti 
În legătură cu stingerea ochilor? 
Pe spatele lor 
Natura şi-a notat 
O idee şi mai îndrăzneaţă 
Despre orbire.




Marin Sorescu - Mai mult ca perfectul

Lumina de ieri

Caut, nu stiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecata
e fruntea menita-naltarilor altadata!

Caut, nu stiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâsnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate si-nvinse.

Caut, nu stiu ce caut. Caut
o ora mare ramasa în mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort o urma de gura.

Caut, nu stiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsa pe care-o tot laud. 

Lucian Blaga - Lumina De Ieri

Lacrimi de roua

 
 
IRIS - Lacrimi de roua

Intre tacere si...cuvant

Pierdut-am drumul către tine 

tot căutându-te în van. 

Aceleaşi nopţi când somn nu vine 

mai pribegesc spre alt liman. 

Se schimbă lacrimile-n sare, 

se zbate gândul în pelin; 

culorile-amurgesc în mare 

când adevărul nu-i în vin. 

Pecetluiesc corăbii visul, 

catarge se întind la cer 

nebănuind că paradisul 

i-ascuns în lacrima ce-ţi cer. 

Sărută vântul răni de dor 

spre-albastre zări iar alergând. 

Pe buze macii roşii mor 

între tăcere şi... cuvant. 

Lelia Mossora - Intre tacere si...cuvant

Nealegere

Adusă la marea judecată
Care se termină prin trimiterea pe pământ,
Eu, găsită nevinovată,
Am primit dreptul
Să mă aleg pe mine.
Dar nu bărbat, şi nu femeie,
Şi nici un animal n-am vrut să fiu,
Şi nici o pasăre, şi nici o plantă.
Se-aud secundele căzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatră:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusă la judecată,
Zadarnic nevinovată.

Ana Blandiana - Nealegere