Pentru frumos m-am stins

Pentru Frumos m-am stins, şi-abia 
M-au dus la groapă, când,
Vecin, un mort pentru-adevăr
Mi-au pus lângă mormânt;
 
El mie, blând: „De ce-ai murit?"
„Pentru Frumos", i-am spus;
„Şi eu, la fel, pentru-Adevăr;
Fraţi suntem", mi-a răspuns.
 
Aşa, ca două rude, noi
La vorbă ne-am întins
Până ce muşchiul ne-a cuprins
Şi numele ne-a şters.
 
Pentru frumos m-am stins -Emily Dickinson