joi, martie 03, 2011

A mea









































Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane – dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.


Adrian Paunescu - A mea

2 comentarii:

VALENTIN spunea...

Splendida imaginea si versurile...

Adrian Frăţilă spunea...

Frumos!
Am si eu o captura cu o astfel de biserica :)