luni, august 17, 2009

Imbratisarea




Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.


Nichita Stanescu

2 comentarii:

Ghost spunea...

Imi place tare mult blogul tau. Observ ca esti o fana, daca pot spune asa, a culorii verde si a lui Nichita Stanescu.

Green spunea...

Imi place culooarea verde,imi place si Nichita...Multam' de vizita si comentarii!