A mea

Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine şi îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei ramane – dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.

Adrian Paunescu - A mea

E totul randuit sa se intample

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

George Tarnea - E totul randuit sa se intample

Realitate

realitatea cu formele ei nesătule
realitatea cu conturul lăbărţat şi culorile scorojite
de atâta purtat
realitatea de ocazie pe care o blamăm în fiecare zi
realitatea amanetată la dughenile visului
realitatea aceasta dureroasă ca o rană
neînduplecată ca o sentinţă
realitatea perversă şi înlăcrimată
realitatea nerăbdătoare să ni se aştearnă sub pleoape
în labirintul ochilor noştri flămânzi
de forme culori şi miracole
neistovite şi tainice.



Iulian Boldea - Realitate

Poveste sentimentala

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. 
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă. 
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi. 
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând. 
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput. 



Nichita Stanescu - Poveste sentimentala

Spune-mi

Nu ai crezut
că poţi învinge doar atunci
când renunţând la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.

Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă...

Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut...

În ţara fără de oglinzi,
"care îţi va mai fi chipul?",
te vei întreba atunci
încă o dată şi vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine...

Ce vei avea de pierdut,
când căutarea va fi
singura realitate posibilă?

Care este drumul,
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă?...

Unde să ajungă,
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este câştigătorul?

Ce competiţie este mai de temut
decât aceea în care tu
eşti singurul concurent îndârjit?

Dar cum mai poţi lupta
când adversarul poartă,
drept amuletă,
doar chipul tău?

"Alungă toate speranţele", ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai este bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere,
pentru cel care a ajuns?...



Elena Liliana Popescu - Spune-mi

Chipuri

Definitia unui strigat

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.


Octavian Paler - Definitia unui strigat