Aripi

Sfidare

Ofranda

Vis vegetal

Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta,te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi intreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri.Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care,ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis,de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară,să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele,cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca,zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Si,cine ştie,poate că într-o seară
de primăvară,când va fi şi lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea,sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă,şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă,aş începe să zâmbesc.

Magda Isanos - Vis vegetal

Atractie

Iarba treaza

Cu urechea la pământ

Lunecând l-ascult prin foi

Lungi, de cârji de popuşoi.

Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-aşternute

Giulgii moi, ca de hârtie,

Şoapta cum îi întârzie

Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate

Le-aş zvârli vârtej în foc.

Vrea un singur pai, în loc

De unelte-ncrucişate.

Dintr-o strună de o sfoară

Voi să mă căznesc să scot

Geamătul şi-aleanul tot,

Pâcla grea şi ceaţa rară.

Treceţi toate pe o coardă,

Iarbă trează, floare moartă.

Tudor Arghezi -Iarba treaza

Gand bun